marți, 25 decembrie 2018

Crăciun binecuvântat!


Crăciun binecuvântat!
























Cald, urzesc cuvântul, cu al dimineții gând curat,
Rup din mine gerul, nu-mi răcească lerul adunat,
Aripi cos de umeri, să înalț Cuvântul însetat,
Plin de armonie, îmi pornesc poemul, azi, la colindat...
Ieslele din suflet să ne fie calde, fânul nou gătit,
s-aibă unde ajunge pruncuțul Iisus, de Cer hărăzit,
că ne-a regăsit, să-nclinăm genunchii întru mulțumire,
cu lumina albă să ne umplem ochii a-i vedea iubire.
Suflete să ungem cu împăciuire binecuvântată,
Sănătatea nouă curgă-n trup, cu rouă parfumată,
Să ne crească aripi visele grăbite spre-mplinire
Și din fericire să-mpărțim și celui ce-a uitat iubire.
Să fim pomii rodnici, întru ajutor să fim păsări iuți,
din cișmele dulci să ungem cu mir întristate frunți,
pâine să-l avem, binele să coacem cel nemuritor,
ca să-ndreptățim omenescul neam pentru viitor.
Cu drag, bucurie, lerul de ajun Vi l-am colindat,
Binecuvântare nouă să ne fie, că ne-am adunat
la un pahar de vers, Frați, Surori, nu fie cu bănat!
Crăciun cu iubire, cuget luminos, suflet împăcat!
24 decembrie 2018 Maria Botnaru
Sursă imagine: internet

duminică, 16 decembrie 2018

POEZIA NICHITA 
(In memoriam Nichita STĂNESCU)
Scrijelind pe creierul meu pulsul aripii,
altoind sufletului muguri din lumina rodnică,
POEZIA NICHITA îmi umple setea de cuvânt
cu șoapte fierbinți, spre a-mi țipa zborul.
Ducându-mi umerii viselor spre împlinire,
sprijinind scara mântuirii prin Cuvânt,
clopote de VERS NICHITA bat în tâmplă
cu insomnia îngerilor, a trezire perpetuă.
POEZIA NICHITA este icoana ochilor mei,
ce uită irisurile încremenite, a nu strivi uimirea,
când îngenunchez sufletul la vibrațiile lui scrise,
căpătâiul pe care-mi cresc muchia versului.
Cum să nu contest existența acelui decembrie,
care i-ar fi acceptat plecarea în neființă,
dacă-i pulsează sângele în orice clipă a ființei mele,
prin nemuritoarea POEZIE NICHITA...

13 decembrie 2018 Maria Botnaru
Autor portret: Sorin Adam